Prin excelenta despre PARTENERIAT
Învatamintele unei eruptii vulcanice
Autor: Nadir Ali
Publicat: 10 Mai 2010
Via: Capital editia tiparita
Astfel de evenimente globale, care au potentalul de a distruge organizatii, pot reprezenta si oportunitati fara precedent pentru cei care dispun de viziune si agilitate.
Numai în ultimii zece ani am asistat la numeroase evenimente majore – încalzirea globala, terorismul international, criza financiara globala, cresterea pretului alimentelor, diminuarea rezervelor de petrol – care au schimbat fundamental modul în care traim si facem afaceri. Eruptia vulcanica din Islanda este doar cel mai recent eveniment si, cu siguranta, nu ultimul cu efecte de aceasta magnitudine. Urmarile acestor evenimente recente au scos la suprafata, în cele mai multe cazuri, lipsa de pregatire pentru un raspuns eficient. Majoritatea organizatiilor au implementat sisteme de management al riscurilor, dar acestea se bazeaza, de regula, pe o analiza retrospectiva si se concentreaza asupra riscurilor strategice, operationale si financiare curente. În ciuda impactului semnificativ, riscurile globale sau catastrofice beneficiaza de mai putina atentie (si resurse), pe considerentul ca probabilitatea de producere a acestora este extrem de redusa sau nu poate fi determinata. Astfel de evenimente globale, care au potentialul de a distruge organizatii, pot reprezenta si oportunitati fara precedent pentru cei care dispun de viziune si agilitate. Realitatea este ca, în multe cazuri, structurile si procesele de business actuale pot fi adaptate cu costuri minime pentru a genera valoare într-un timp foarte scurt, în cadrul unor parteneriate strategice. Retelele globale de retail ar putea dezvolta parteneriate în care infrastructura logistica a acestora ar putea fi folosita de alte organizatii pentru distributia de ajutoare umanitare.
Dupa ce devastatorul uragan Katrina a lovit coasta SUA în 2005, Wal-Mart a contribuit semnificativ la distributia ajutoarelor de urgenta, punându-si reteaua de aprovizionare la dispozitia agentiilor guvernamentale americane. Pe lânga acumularea unui urias capital 
de simpatie, Wal-Mart a demonstrat forta unui raspuns comun la o problema comuna. În acelasi mod, companiile aeriene ar fi trebuit sa evalueze riscul ca un eveniment major sa le paralizeze activitatea o perioada de câteva zile sau saptamâni. Aceste companii se afla într-un echilibru delicat, operând cu marje de profitabilitate extrem de fragile si nu mai au rezerve pentru situatii neprevazute. Si în acest caz au fost mobilizate resurse suplimentare – marina militara britanica a intervenit oferind calatorilor traversari ale Canalului Mânecii, companiile de transport feroviar si-au suplimentat numarul de vagoane pe rutele afectate – dar, din pacate, numai dupa declansarea situatiei de criza.
Daca ar fi existat un parteneriat de management al riscului între organizatiile afectate, raspunsul la criza ar fi fost mult mai rapid si eficient. De exemplu, comunicarea în timp real între autoritatile din tarile afectate, rezervarea automata a unui numar de bilete de tren pentru pasagerii zborurilor anulate sau o strategie de colaborare cu media, pentru informarea din timp a pasagerilor. A devenit evident ca practicile de management al riscurilor trebuie sa evolueze de la un nivel individual în cadrul fiecarei organizatii la un parteneriat activ, în care mai multe organizatii colaboreaza pentru evaluarea si gestionarea riscurilor comune. De acest parteneriat va depinde modul în care vor reactiona organizatiile la evenimentele care le pot determina succesul sau disparitia.
NADIR ALI, senior manager, PwC
Posted: May 18th, 2010 under Despre parteneriate.
Comments: none