Autor: Mirona Hritcu
Publicat: 4 Noiembrie 2009
Publicatia: Capital
Cresterea PIB cu 8%, a productiei industriale cu 10%, rezerve internationale de 2.130 miliarde de dolari. Evolutia Chinei nu pare sa cunoasca obstacole. Si totusi…
Publicarea, luna trecuta, a rezultatelor financiare la noua luni a constituit pentru Occident un nou pretext de a-si exprima, pe de o parte, admiratia, pe de alta, teama în fata economiei chineze. Pe buna dreptate, de altfel: cu exceptia exporturilor, care înregistreaza o scadere de 21% fata de aceeasi perioada a anului trecut, toti indicatorii sunt în crestere.
Cu toate acestea, imediat dupa anuntarea datelor de catre Institutul de statistica de la Beijing, vicepresedintele Xi Jinping a declarat ca revenirea economiei nu are înca baze solide, motiv pentru care trebuie continuata aplicarea de masuri de stimulare fiscala si de relaxare a politicii monetare.
Facea, astfel, referire la faptul ca cifrele anuntate se datoreaza decisiv implementarii programului guvernamental de relansare, care prevede injectarea în economie a nu mai putin de 400 de miliarde de euro pe o perioada de doi ani. Planul are în vedere investitii masive în infrastructura, dar si încurajarea consumului domestic si reducerea la minimum a efectelor prabusirii exporturilor. Apoi, analistii din toata lumea subliniaza ca situatia Chinei nu poate fi comparata cu cea în care se gasesc statele occidentale. Pe de o parte, evident, este vorba de un stat care intra pâna de curând în categoria „în curs de dezvoltare“ si care este firesc, deci, sa cunoasca un ritm de crestere mult mai alert decât cel al SUA sau al vechilor state membre ale UE.
Într-o tara în care 130 de miliardari în dolari coabiteaza cu 60 de milioane de oameni al caror venit anual este de sub 125 de dolari – cifra conforma cu statisticile oficiale, adesea puse la îndoiala de economistii din Vest - , investitiile masive în economie contrasteaza cu atentia data problemelor sociale. Este adevarat, anul acesta a fost pus în miscare primul program national de sanatate convingator, în care vor fi varsate 85 de miliarde de euro, pe o perioada de trei ani. Însa, potrivit lui Qu Hongbin, analist în cadrul grupului bancar HSBC, pentru a produce cu adevarat schimbari în acest sector, guvernul ar trebui sa aloce macar dublul acestei sume.
Pâna la structurarea unui program coerent de ridicare a nivelului de trai, prioritatea Chinei va ramâne sectorul investisiilor straine. În momentul de fata, CIC, agentia chineza de investitii straine, dispune de nu mai putin de 300 de miliarde de dolari pentru achizitii în afara granitelor. De altfel, în 2008, investitiile straine ale Chinei s-au dublat fata de anul anterior, ajungând la 50 de miliarde de dolari. Totusi, spre comparatie, Statele Unite au alocat aceluiasi scop 318 miliarde de dolari. Potrivit unui studiu realizat de compania de consultanta new-yorkeza Rhodium Group pentru revista Fortune, „cresterea investitiilor straine reprezinta singura sansa a Chinei de a juca un rol cu adevarat important în economia globala. Companiile chineze nu ar trebui sa fabrice adidasi pentru Nike, jucarii pentru Mattel si piese auto pentru Magna. Ele trebuie sa devina Nike, Mattel si Magna“.
Primul client al lumii la materii prime
Ce asteptari au statele occidentale din partea Chinei? Majoritatea se uita la urmasii lui Mao ca la o institutie de credit care sa se dovedeasca îngaduitoare în viitorul apropiat; apoi, în urmatoarea perioada, mai mult decât pâna acum, se vor lupta pentru a obtine o pozitie privilegiata de furnizor de bunuri pentru cea mai mare piata din lume.
Va mai trece, însa, o buna bucata de timp pâna când li se va împlini acest deziderat. De altfel, ce i se poate vinde Chinei în momentul de fata? De la produse alimentare la textile si chiar masini, tot ce exista pe pietele occidentale a fost deja copiat fidel si pus în vânzare la preturi mult mai mici. Singurul segment care s-a dovedit atragator pentru Pekin este cel al materiilor prime, în care a facut deja, de altfel, câteva achizitii majore: în august 2005, China National Petroleum Corporation a platit 4,2 miliarde de dolari pentru preluarea integrala a companiei canadiene PetroKazakhstan (numele se datoreaza plasarii celei mai mari parti din rezervele petroliere ale grupului în fostul stat sovietic). Anul trecut, China Petrochemical Corporation, din care face parte cea mai mare rafinarie asiatica, Sinopec, a cumparat cu doua miliarde de dolari compania canadiana Tanganyica Oil. Tot în 2008, China a cumparat terenuri bogate în minereuri direct de la guvernele mai multor state africane, în urma unor tranzactii de ordinul sutelor de milioane de dolari. Iar la finalul lunii septembrie, Fondul suveran al Chinei si-a adjudecat o participatie de 11% din KazMunaiGaz Exploration Production, contra sumei de 949 de milioane de dolari.
România sta rabdatoare la coada
În urma cu mai putin de doua saptamâni, vicepresedintele Chinei, Xi Jinping, a vizitat cinci state europene, printre care si România, în cadrul unui turneu calificat de presa internationala drept un semn clar de deschidere a gigantului asiatic catre Europa Centrala si de Sud-Est. Si nu este primul astfel de indiciu din ultima perioada, tinând cont si de împrumutul de un miliard de dolari acordat Republicii Moldova în luna august. În stilul lingvistic propriu, cel care din 2013 va fi, cel mai probabil, presedintele Chinei declara la Bucuresti ca „este dispus ca, pe baza principiilor respectului egalittaii, sa privim în viitor, sa continuam aprofundarea relatiilor traditionale cu România si alte tari din Europa Centrala si de Est“. Cu alte cuvinte, au interpretat în cor analistii, China a decis sa aloce o felie tot mai mare din totalul investitiilor straine statelor din aceasta parte a lumii.
Potrivit unui raport al Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare, publicat la începutul acestui an, cea mai mare parte a investitiilor chineze ia calea Asiei, aproape 60% din total fiind directionat numai catre Hong Kong. Automat, celorlalte state le ramân „firimituri“. Totusi, si acest studiu evidentiaza tendinta de apropiere de statele în tranzitie, iar principala destinatie din afara Asiei este considerata, surprinzator, România. De ce surprinzator? Pe de o parte, pentru ca schimburile comerciale dintre China si Ungaria, de exemplu, sunt de doua ori mai mari decât cele cu România. Apoi, potrivit datelor Oficiului National al Registrului Comertului, China ocupa doar pozitia a 16-a în clasamentul investitorilor straini din România, cu un capital social subscris de 265 de milioane de euro, de 15 ori mai mic, deci, decât ocupanta primei pozitii, Olanda.
Ca lucrurile se misca o demonstreaza, între altele, si lansarea la Râsnov, la finalul lunii septembrie, a fabricii Hoyo Agricultural Machinery Equipment. Urmare a unei investitii de 50 de milioane de dolari, aceasta este prima subsidiara în afara tarii de origine. În rest, cele mai mari investitii chineze din România apartin grupului F&J, cu activitati în industria lemnului, tutunului, constructiilor si comertului (este, între altele, creatorul brandului de electrocasnice Vortex), companiei de telecomunicatii ZTE si producatorului de laptopuri Lenovo, toate lansate însa pâna în 2005.
Sursa: http://www.capital.ro/articol/cum-a-ajuns-economia-globala-la-mana-chinei-127343.html
Posted: November 23rd, 2009 under Agribusiness in lume.
Comments: none
